vineri, 27 noiembrie 2009

Fanatismul religios

O multime de musulmani se chinuie sa demonstreze cat de bun este islamul. Sa arate ca este o religie a iubirii si a tolerantei. In timp ce acestia se chinuie sa demonstreze aceasta, Republica Islamica Iran fura premiile internationale celor care apara drepturile omului. Exista oare drepturile omului intr-o republica islamica ? Exista oare dreptul la ratiune si la libertatea constiintei intr-un stat religios, indiferent ca este islamic sau crestin (de budisti nu stiu prea multe) ? Ma gandesc in acest moment, ca exceptand cateva state europene si poate cele nord americane, majoritatea statelor lumii sunt in pericolul de a cadea prada regimurilor si deviatiilor religioase. Regimurilor care iti vor dicta cum sa te imbraci, cum sa te barbieresti, ce sa mananci, cand sa dormi, cand sa te trezesti, ce sa canti, ce cuvinte sa folosesti si toate pentru a fi pe placul cuiva... Cuiva pe care nu il vei vedea niciodata in intreaga ta existenta pamanteasca. Daca vei respecta toate aceastea, rasplata va fi nemarginita. Rasplata ta va fi nemurirea. Dar o vei primi numai dupa ce... iti va muri trupul.

Toti, dar toti, cei care cred cu tarie in credinta lor isi doresc un astfel de stat in care toata lumea sa cante despre cat de minunat este dupa ce mori. Despre cat de bun si mare este acel Ceva care sta deasupra noastra si refuza sa ucida raul desi poate sa o faca oricand pentru ca este atotputernic.

luni, 16 noiembrie 2009

Biserica minte. Statul minte. Pe cine ?

Evident... pe noi.
Pornind de la acest articol, ma gandeam la urmatoarele. Biserica Ortodoxa Romana traieste in curvasarie cu statul. Nici nu il ia de barbat (sau nevasta), nici nu vrea sa divorteze de el. Pe vremea comunistilor, "oficial" a fost subordonata statului. Acum, situatia s-a schimbat, statul (prin insusi presedintele) ii pupa mana, ii da bani si privilegii. Acum tace malc si nu spune nimic despre amestecul statului in treburile bisericesti, dar daca se va schimba iarasi situatia politica, sa o vedeti ce zbiara.

Oficialii bisericii spun ca "nu putem sa interzicem unui om, fie el si om politic, sa vina la biserica". Asa e, nu puteti sa ii interziceti sa vina la biserica, dar din cate stiu puteti sa ii interziceti sa vina cu 20 de televiziuni dupa el. Pana la urma spatiul bisericii este un semi-privat. Apartine unei institutii care nu este institutie publica (desi, preotii sunt platiti de la bugetul de stat, din cate stiu).

Bineinteles, prostimea nu vede toate acestea ci il vede pe Becali/Antonescu/Iliescu/Basescu care saruta poala popii si zice "vai ce om credincios". Bineinteles, prostimea nu vede nici buzunaru preotului burdusit cu bani. Vede doar noroiul de pe strazi si un mertan care il stropeste cu aroganta... nu vede si noroiul in care se scalda laolalta si politicienii si preotii.

Biblia: contradictii sau greseli de tipar ?

Ma gandeam sa scriu despre altceva, dar am recitit ultimul post si comentariile si mi-a venit in minte un argument pe care il citisem pe alt site despre cum incerca un baiat sa explice atitudinea lui Dumnezeu dupa "caderea omului in pacat". Din pacate nu mai imi amintesc site-ul, dar nu cred ca este relevant. Ideea era urmatoarea: Este Dumnezeu atotstiutor? Raspunsu evident a fost "da". Daca da, atunci de ce erau necesare toate acele intrebari pe care Dumnezeu i le-a pus lui Adam si apoi Evei, precum:
Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om si i-a zis: "Unde esti?"
Si Domnul Dumnezeu a zis: "Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îti poruncisem sa nu manânci?"
Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: "Ce ai facut?"
(citatele sunt din Geneza 3)

Asadar, daca Dumnezeu le stie pe toate de ce a pus aceste intrebari.
Raspunsul "teologului de serviciu" de pe acel site a fost ca acea discutie seamana cu a unui parinte cu copilul sau mic si nestiutor care a facut ceva rau si prin intrebari ajutatoare incearca sa il constientizeze asupra a ceea ce a facut.
Asadar alte contradictii pe care ratiunea mea le-a sesizat aici
0. Daca nu acceptam aceasta explicatie cu parintele-copilul, care este rostul acestor intrebari puse de Dumnezeu oamenilor. Daca o acceptam trecem mai departe la punctul 1.
1. Omul inainte de a manca din pomul "cunoasterii binelui si a raului" stia sau nu stia ce este rau ?
2. Daca omul nu stia ca a facut ceva rau pentru ca nu cunostea binele si raul cum poti sa il pedepsesti pentru ceva ce nu stia.
3. Daca stia ce este rau si bine, atunci de ce spune ulterior "Atunci li s-au deschis ochii la amândoi, au cunoscut ca erau goi".

Ce vreau sa spun cu aceste analize? Oameni incearca sa explice Biblia si sa il faca pe Dumenzeu uman. Oamenii religiosi sustin ca fiecare cuvant din Biblia este cuvantul lui Dumnezeu si ca este imposibil (ca in vreo 5000 de ani) sa se fi strecurat vreo greseala in Biblie. Daca totusi accepta ca s-au strecurat greseli, acestea sunt numai greseli de traducere minimale care nu au schimbat sensul si mesajul cartii. Dar vine o intrebare logica acum, daca s-a strecurat o greseala, de ce nu s-ar fi strecurat o mie de greseli in Biblie ? Poate cineva sa garanteze ca in Biblie este numai si numai vointa lui Dumnezeu ? Si daca nu poate nimeni sa imi garanteze aceasta de ce as da gir unei carti care ar putea sa aiba in ea tot atata adevar cat este si in legendele populare cu Fat Frumos si zmeul cel rau.

marți, 10 noiembrie 2009

Cum a aparut viata ?

Cum a aparut viata ? Intre ratiune si misticism...

Evolutionistii sustin ca a fost "un ceva" explicabil din punct de vedere stiintific dar nedescoperit (cumva normal - s-a intamplat acum muuuuulte milioane sau miliarde de ani). Deci, cu alte cuvinte, habar nu au cum a aparut viata.

Creationistii sustin ca a fost si este cineva care ne-a creat pentru ca nu avea ce altceva sa faca. Si dupa ce ne-a creat s-a gandit sa ne lase slobozi prin Gradina Edenului, sa ne atarne niste "mere" intr-un pom, sa ne zica sa nu mancam din ele, dupa care sa stea sa se uite ca la film cum mancam din ele.
Pe bune, daca ai avea un aragaz aprins si i-ai spune COPILULUI TAU sa nu il atinga pentru ca o sa se arda si il vezi pe copil intinzand mana, cat de rau sa fii sa il lasi sa se arda aproape mortal ca pe urma tot pe el sa il pedepsesti ca nu te-a ascultat ?
Dupa cateva sute de ani se supara atat de rau pe oameni incat ii rade de pe fata pamantului, dar complica lucrurile, incat trebuie sa faca cineva o barca sa bage toate animalele pamantului acolo... desi peste inca vreo cateva sute de ani a despartit o mare in doua ca sa treaca un popor prin ea.
Ma gandesca ca daca ii spui unui copil povestea asta si nu ii spui ca este vorba despre Dumnezeu, cel mai probabil ca i se va parea o poveste mai putin realista decat Harry Potter si va adormi... iar creationistii cred ca asa a aparut viata.

miercuri, 4 noiembrie 2009

Ortodox de sufragerie

Moto: Sunt crestin pentru ca m-am nascut crestin. Nu trebuie sa fac nimic pentru a fi crestin.

Am citit aici comentariul unui om care se cosidera crestin ortodox. Zice: "Orice om normal vede ortodoxia noastra ca pe o legatura cu strabunii nostrii, o traditie, o istorie, o cultura. Cel mai mult imi place la noi, nu te obliga nimeni la nimic. Te duci daca ai nevoie. Si ca orice om te duci rar." (treceti peste greselile de scriere)

Deci acest om il transforma pe Dumnezeu intr-un strain, intr-o banca la care te duci daca ai nevoie de niste resurse. Nu e de mirare ca e ortodox. Daca e asa, atunci daca nu am nevoie de nimic, pot sa nu ma duc niciodata la biserica si tot crestin ortodox sunt... Nu?

Oricum, in ortodoxie, daca am nevoie de un serviciu bisericesc, poti sa fii si musulman... cu ceva bani se rezolva. Apropo, cat mai costa o inmormantare la ortodocsi ?

Ratiunea

Primul post... Am reusit in sfarsit sa creez blogul. Mai bine zis sa ii gasesc un nume care sa fie disponibil pe blogspot. Ideea mi-a venit de vreo saptamana. Vreau sa abordez teme precum: societatea, biserica (ca si institutie), credintele, misticismul si bineinteles ratiunea.

Probabil ca cel mai bine va descrie acest blog chiar definitia ratiunii din DEX:

RATIUNE s.f. = Facultatea omului de a cunoaste, de a gandi logic, de a intelege sensul si legatura fenomenelor; p. ext. judecata, minte.